Jurnalul (continuare)

Excursie; plecasem in excursie.

Pe la Sf Andrei, pe la Adamclisi, oricum era la sfarsitul anului scolar… In chilia Sf. Andrei este o racoare moale, nu te izbeste prea tare si nici frig nu ti se face. In toti peretii sunt scobite niste gaurele in care oamenii scriu biletele cu ce isi doresc sa li se intample… as vrea acum sa ma duc sa recitesc biletelul… pacat ca nu mai stiu exact unde l-am pus. Oricum ne oprisem la marginea unui palc de copaci unde ne-am intins paturile, sucurile si gustarile. Ne-am jucat de la volei pana la fotbal sau cu cartile…. Am jucat si table. Eu si ea. Inceputul verii venise calduros iar lumina soarelui de dupa amiaza patrundea printre licarile frunzelor copacilor zvelti. Ne asezasem pe o patura doar eu si ea. Avea niste pantaloni scurti inflorati si un tricou negru aproape mulat. Parul desfacut se juca in adierea vantului si rasul zglobiu umpluse linistea zonei. Decolteul ca o litera u dreapta la colturi, ma privea insistent. Se asezase intr-o pozitie confortabila cu picioarele sub ea. Si radea, radea atat de pofticios incat si sanii dezinvolti si dezvoltati ii tremurau intr=o tresarire rotunda cu formele lor linistitoare si generoase. Ii miroseam pielea alba de lapte, de la distanta, fara sa ma chinui… cred ca batea vantul in directia mea. Ii privisem fiecare floare de pe pantaloni si fiecare curba pe care aceastea se asezasera. Vroiam sa fiu o floare de pe pantalonasii ei scurti. Tot jocul ii pierdusem. Cine se mai putea concentra… a renuntat. Cica ma batea prea usor. Eram transpirat si statusem pe loc. La intoarcere am stat unul langa altul, motaind usor a seara de inceput de vara, dupa ce o zi soarele ne batuse in cap. Copacii si casele treceau repede dintr-un verde voios in portocaliul si rosul aprins al apusului. Nu mai stiu restul zilei ce am facut … dar a fost o zi pe care nu am uitat-o si nu o voi uita prea curand cred.

——————————————————————————————–

Oricat as descrie, nu as reusi sa ma fac inteles care era sentimentul care ma acaparase. Era o delectare sa o aud atunci cand era scoase la lectie sau la tabla. Gurita mica ca o capsuna se inrosea aprins, ochii negrii se mareau si mainile isi cautau un punct de sprijin. Iar eu eram in spate privind tot spectacolul. Nu o data m-a intrebat un profesor ceva observandu-ma cat de visator eram; din balbaiala dadeam in alta balbaiala….

——————————————————————————————-

Sa fie oare un talent felul in care gandea si imi aparea in creieri obsesiv; o imagine pe care si acum stau si o am in minte, pana la fiecare detaliu al imbracamintei si texturii pielii sau felul in care isi aranja parul. Am vazut-o obosita intr-o zi. Isi tinea capul in maini si parul se adunase intre degete curgand in jos pana la bust. Avea ochii un pic rosii, nu dormise bine, dar nici nu avea vreun gand sa spuna ceva. Eram intr-o sala de clasa, devenita sala de sport. Asa a fost norocul, sa fie un liceu fara o sala propriu zisa de sport, ci doar o clasa goala cu niste banci pe margine. Intrebarea care mi-a fost adresata si care mi-a ramas in minte m-a obsedat, inhibat si atunci si acum. Parca auzeam si muzica. Era o melodie clasica, o arie celebra si linistitoare, iar intrebarea era din domeniu:

“- Stii sa dansezi vals?”

Nu stiu ce am raspuns, dar oricum nu stiam si chiar daca as fi stiut as fi uitat pe loc. Dar ratesem o sansa. Sa incerc, macar. Nu am fost in stare sa zic da. Sa o iau in brate si sa o simt aproape, sa simt cum isi apropie picoarele zvelte si o prind de solduri, iar trupul ei mi-ar fi fost aproape. Nu stiu ce m-as fi facut atat de aproape de nasul aruncat in vant si de buzele care nu aveau cum sa fie decat dulci. Nu as fi putut probabil sa o privesc in ochi. De sarutat…. nici gand macar.

———————————————————————————————————-

Stii cum te gandesti ca se termina o perioada din viata si incepe alta? Dar cu alti oameni. Nu vroiam. Nu vroiam sa se termine liceul niciodata. Se terminase doar clasa a XIa. Si mergeam la plaja. Nu stiu cum s-a intamplat dar a fost o jumatate sau o vara nu mai tin minte de vis. Aproape la cateva zile ne intalneam la plaja. Mai multi. Eram niste colegi si colege. Liceeni. Imi aduc aminte ca imi asezam prosopul in asa fel incat sa o vad cand intra pe plaja. Trasaurile fine pe care le stiam de la o distanta considerabila ma faceau sa imi pierd capul. Nu stiu cum as putea sa descriu mai bine. Dar prima si prima data, ele au fost cele care m-au atras… ele si zambetul, rasul cristalin ca o melodie.

As putea sa incep de la picioare sau de la cap si imaginea ar fi aceeasi. Un par bogat si lung in unduiri si cu o suvita groasa si rebela care se aseza in coltul ochiului migdalat. Nasucul mic, usor carn in mijlocul unei fete ovale spre rotund, fusese parca usor adiat de vant si cand zambea sau deschidea gura se facea si mai mic si mai aruncat in vant. Gurita, caci nu puteam sa ii zic gura, avea o forma de capsuna cu buzele de sus arcuite intr-o forma de arc. Barbia era dreapta si fina, iar de la gat in jos porneau niste linii arcuite ca si cum ar urma forma unei pere crescute peste masura. Soldurile erau arcuite in forma de harpa iar coapsele zvelte si lungi adunau toat a imaginea in forma unei zeite scoase din legendele olimpului.

Zilele calduroase de vara treceau peste nisipul fierbinte si marea inspumata. Era intr-o joi dupa amiaza. Plaja nu se umpluse. Ajunsesem primul si ma instalasem dupa cum imi era obiceiul. Nici prea la mal nici prea aproape de asfalt, undeva la mijloc. Si a aparut si ea. Acum e momentul mi-am spus. De unde ca numai momente au fost, dar curaj… lipsa. Stiu si acum cu ce era imbracata. Un maieu alb care lasa sa se vada buricul, iar soldurile si picioarele erau acoperite de niste pantaloni bleu turcoaz destul de mulati incat sa se poate deslusi formele ce incercau sa se ascunda. Nu mai stiu cine a zis, eu sau ea, sa ne asezam prosoapele cap in cap. Stiu ca am intrat pe rand in apa. Eu am fost primul, trebuia sa ma racoresc. Apoi a intrat si ea.

Am cunoscut cei mai fericit bobi de apa de mare. Iesea din marea un pic agitata cu valuri usor albe inspre mal. Vantul adia calm si cald. A ajuns langa mine si dupa ce s-a sters si o conversatie mica s-a asezat pe spate. Eu stateam pe burta si aveam in fata cea mai frumoasa priveliste care mi-a fost data sa vad. Printre sanii rotunzi plini de stropi care se unduiau ademenitor se intrezarea stomacul alunecos terminandu-se cu slipul albastru. Si atunci s-a intamplat. Cu doua degete si-a prins sub marginea slipului si a inceput sa traga in sus dandu-i drumul cu zgomot peste partea care o acoperea. Am ridicat privirea de la zgomot. Si atunci a ridicat mai sus. Am inghitit in sec, nu stiu daca am comentat, dar am vazut un mic smoc de par proaspat tuns acompaniat de niste curbe mici. Am pus capul in cearceaf. Ea parca a zis sa mergem sa mancam o inghetata sau sa ma duc eu sa iau. Oricum nu ma mai puteam ridica de pe prosop.

Advertisements

Leave a comment / Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s