Si seara lumina era mica…

Sufrageria era luminata slab de becurile de afara, de lumina de pe hol si de luna galbena. Canapeaua mi se parea ca o caleasca moale in timp ce stateam tolanit privind la televizorul cu purici. Cazuse si semnalul. M-am intins dupa telecomanda sa-l inchid iar cravata si camasa erau ca doua forte aparte ce uneltisera impotriva mea. Sacoul meu negru se asezase pe fotoliu ca si umbra unei persoane invizibile. Zgomotul fin al lipsei semnalului de la televizor era completat de niste pocnituri mici si cadentate de undeva de pe hol. In lumina blanda ce parea sa dea viata mobilei, o silueta zvelta sprijinita in tocul usii m-a oprit prin aparitia ei.Nici nu mai respiram, cred. Telecomanda mi-a cazut inpoi pe canapea. Tocurile ce se auzisera mai devreme erau inalte continuandu-se cu forma cilindrica a picioarelor acoperite de panza fina a ciorapilor pana la coapsa de unde piele era alba, fina asa cum o stiam. Sutienul luase o forma binecunoscuta si ma atintea de la distanta. Nu ii desluseam ochii, dar stiam, mai ales, cum ma privesc. Am intuit o usoara muscatura a buzei de jos. Toata imaginea fiintei desi cunoscuta, acum prindea alte dimensiuni. Era o femeie cu toate mirosurile de parfum si lenjerie intima care ma privea intr-un mod atat de provocator.

“- Crezi ca ai scapat astazi doar cu … atat?” rasuna vocea usor soptita dar ferma.

Nu am apucat sa raspund. Stiu doar cum arata silueta ei venind inspre mine. Plasa ciorapilor pana la coapse se frecau cu un fosnet rapid. Sanii parca nu isi mai gaseau locul in sutienul ca un gardian. Mirosurile din camera s-au amestecat ca intr-un nor nevazut. A venit pana in dreptul canapelei si arhitecutura corpului ei privit de jos in sus, ma domina. Am vrut sa intind mana sa o prind de coapsa pe interior. Dar piciorul s-a retras de parca stai exact unde vrea sa-l ating. Distanta dintre noi era mica si totusi mare.

“- Te misti cand iti dau eu voie.” aceasi voce m-a apostrofat la fel de senzual.

Gata. Eram dominat. S-a intors cu spatele iar formele curbate si zvelte s-au departat inspre usa. Lumina a scazut brusc la alt nivel. Usa de la sufragerie, inchisa de ea permitea prin geamul semi opac o oarecare culoare a luminei. S-a apropiat de mine si aplecandu-se in asa fel, incat nu ma atingea cu nimic s-a oprit in dreptul urechii. Ii auzeam respiratia. S-a miscat apoi un pic si am simtit cum ceva fin la atingere si totusi tare imi mangaia pieptul in linii duioase prin camasa. Sutienul fusese redus la rang de piesa de poza. Sanii mari si copti se revarsau deasupra lui apasandu-ma usor doar cat sa simt moliciunea imbietoare si sfacul tare prin camasa. Vroiam sa le smulg, camasa,cravata,sutienul ei, chilotei negrii care nu ma lasau sa deslusesc toate formele si sa ramana doar ciorapii si tocurile. Eram un prizioner al imaginatiei viitorului apropiat si nu mai vroiam sa evadez din farmecul ei. Imaginile anticipate incepusera sa devina realitate. O miscare cursiva a soldurilor, parca auzeam o muzica indepartata si doua forme rotunde si pline ce dadeau siluetei aerul zvelt, toate ma tineau fara respiratie. Cand mana ei a alunecat pe mijlocul ei si pe formele parca ale unei lire antice si-a intors fata catre minte aruncandu-si parul pe umarul drept iar mana coborase pe dantela unor chilotei minusculi tragandu-i usor la o parte, atunci mi-a scapat o respiratie. Imi aratase ce urma si chiar daca nu vazusem bine din cauza luminii, totusi vazusem bine, vazusem umbra si penumbra dintre picioarele ei umbrite de formele rotunde si ridicate.

Nu stiu cand s-a intors inspre mine si a ajuns in dreptul canapelei, insa stiu ca mi-a deschis catarama la pantaloni in timp ce s-a apropiat din nou de urechea mea:

– Eu sunt gata sa ma …., atat am auzit, restul am vazut miscarea buzelor rostind in aer un cuvant fara sonor.

Am sarit in picioare. Ea statea cu tocurile infipte in covor si mainile pe solduri urcand in sus spre sanii calzi cu varfurile tari, asteptandu-ma pe mine sa ma dezbrac cu o viteza dezordonata. Pantaloni si chiloti au sarit prin camera, cravata si camasa nu am mai apucat decat sa fac cravata mai lejera. Am luat-o pe sus si am coborat-o nu chiar usor pe covor. Nu am mai avut timp de sarutari. Ea imi desfacea nasturii dar nu a mai apucat. Cu o mana ferma i-am dat la o parte panza satinata a chilotilor; ea a lasat mainile in jos uitandu-se la mine cu privirea intetosata si corpul arcuit. Am fost bland la inceput. Mi-am lasat greutatea mea peste a ei. Vroiam sa ma simta peste ea cum nu mai are scapare, vroiam sa-i simt trupul lipit de mine si pielea calda si fina. I-am pus o mana sub cefa si alta sub fund. Parul negru si lung se juca printre degetele mele iar moliciunea duioasa a curbelor joase devenisera realitate in mainile mele. Am inceput sa glisez peste corpul dornic nepierzand privirea fetei de pe covor. Gemea. Deodata mainile mele s-au inclestat. Una pe parul lung chiar deasupra cefei si alta pe fesa ce o tineam mai devreme suav. M-a simitit mai tare:

– Te-ai hotarat sa ma …, soptise ea cu ultimul cuvant articulat fara sonor.Nu am mai apucat sa ii zic dar am gandit ca nu ma voi opri pana va rosti toate cuvintele cu sonor.

Ii ridicasem picioarele pe umerii mei. Energia se consuma pe covorul moale ce isi miscase forma initiala iar cuvintele usor brutale zburau prin aer. Stiu ca i-am smuls chilotii si ea camasa mea ramanand doar cu cravata si sosetele. Nu stiu de ce dar imi placea sa am sosetele in picioare. Era un sentiment placut. Ea se tinea de varful cravatei si eu de tocurile de pe umerii mei. Placerea se dezvolta intens in timp ce ii urmaream sanii deveniti mai mult decat obraznici. Incerca sa ii tina cu o mana; stiu doar ca lumea in care eram, acum era plina de cea mai apriga si totodata sensibila desfatare iar noi ne croiam drum prin ea cu fiecare miscare ca a unui tren abia pornit din statie. Suntem in mijlocul unei lumini, singuri, doar noi doi, deveniti din nou unul. Cuvintele si articulatiile sunt doar focul din centrul luminii. Stiu ca atunci cand am coborat din lumina respectiva si am simtit din nou, camera, cu mobila si covor, inca o respiratie sacadata si pielea umeda si moale, sangele care circula din nou in tot corpul am stiut ca fusesem din nou o singura entitate.

Advertisements

Leave a comment / Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s